D.C. și E.I. vă invită să comentați și să vă alăturați astfel celor care cuvântă nu fără folos!

Citat Articol recent al academicianului Solomon Marcus ([7]): „Marile personalităţi ale secolului al XVIII‑lea şi al XIX‑lea, în Moldova, Ţara Românească şi Transilvania, au fost oameni buni la toate, au început cu teologia, au continuat cu istoria, limba şi literatura, s‑au dedicat problemelor de educaţie şi învăţământ, s‑au luptat pentru un învăţământ în limba română, au contribuit la alcătuirea primelor manuale şcolare în limba română, de la matematică până la istorie şi de la fizică până la literatură”.
In noul an scolar sa va amintiti ca fiecare generatie contribuie la o istorie a locului, a timpului viitor.
Un an nou mai bun decat ieri, mai frumos decat astazi si mai plin de realizari decat maine! (D.C.)

D.C. și E.I. vă invită să comentați și să vă alăturați astfel celor care cuvântă nu fără folos!
 Cristos a inviat!
 O zi, un document, o documentare destul de serioasa, si... un nume!
Mi s-a parut interesant ce am citit, atat de interesant incat multumesc prietenilor, celor care mi-au daruit aceste randuri. (D.C.)

 

 Povestea neştiută a regelui umorului din România, Ion Pribeagu, evreul  care a inventat-o pe „Zaraza“ şi i-a adus faimă lui Constantin Tănase

                              Ion Pribeagu, caricatura din 1945

Isac Lazarovici, botoşăneanul ascuns în spatele pseudonimului Ion Pribeagu, este considerat de istorici unul dintre cei mai buni umorişti români. Uitat pe nedrept în subsolurile istoriei, Pribeagu este cel care a dat viaţă celebrei „Zaraza“, dar şi „muşcătoarelor“ şi îndrăzneţelor librete umoristice ale lui Constantin Tănase.

În 1931 „Zaraza“, tangoul care va deveni unul dintre cele mai populare „hituri“ ale muzicii urbane din perioada interbelică, îl face nemuritor pe Cristian Vasile, tânărul brăilean, supranumit şi astăzi de muzicieni „ultimul trubadur“.

Tot în anii ’30, aparent fără nicio legătură cu „Zaraza“, Constantin Tănase devine un monstru sacru al vodevilului interbelic românesc şi exponentul unei generaţii, datorită textelor sale umoristice, dar care ascund realităţi politice şi sociale crunte.

Puţini ştiu însă că în spatele acestor doi „giganţi“ ai României interbelice se afla un evreu botoşănean de 1,50 metri, Isac Lazarovici, cunoscut mai ales sub pseudonimul Ion Pribeagu. Practic, istoricii spun că Lazarovici sau Pribeagu este, de fapt, umoristul de geniu care a dat naştere atât nemuritoarei „Zaraza“, probabil o domnişoară de care se îndrăgostise în adolescenţă la Botoşani, cât şi uluitoarelor texte umoristice puse în scenă de Constantin Tănase.

„Iubit, prigonit, aproape ucis pentru că a îndrăznit să glumească, Ion Pribeagu rămâne un personaj de legendă în istoria scrierilor umoristice româneşti“, precizează istoricul botoşănean Gheorghe Median.

          Inspiraţia pentru ”Zaraza”

La începutul anilor ’30, Ion Pribeagu era un personaj cunoscut în cercurile culturale de la Bucureşti. Aşa s-a întâmplat să fie rugat să scrie versurile unei melodii pentru celebrul trubadur al României interbelice Cristian Vasile. Este vorba de versurile celebrei sale melodii „Zaraza“.

 

Ion Pribeagu a scris versurile pentru melodia ”Zaraza” interpretată de Cristian Vasile (foto)

 

          „Ion Pribeagu a scris versurile acestei melodii. Putem spune că botoşăneanul este cel care a creat acest personaj. Zaraza, ca linie melodică, este de fapt un tango uruguayan, creaţia lui Benjamin Tagle Lara, compus în 1929. Cu alte cuvinte, «Zaraza» pe care o cunoaştem este la nivel de versuri creaţia lui Pribeagu, iar ca linie melodică a lui Tagle Lara“, spune istoricul botoşănean Gheorghe Median.

          Sursa de inspiraţie a acestor versuri ar fi fost o tânără botoşăneancă pe care micuţul şi timidul evreu venit din micul târg Suliţa a văzut-o în adolescenţă, când îşi încerca norocul în Botoşani. Întâlnirea ar fi avut loc la intrarea în Grădina Publică Vârnav din Botoşani, astăzi Parcul „Mihai Eminescu“. De altfel, nu a fost greu pentru Pribeagu să compună o melodie de dragoste, umoristul recunoscând în poeziile sale că este mereu înamorat. Melodia „Zaraza“ a fost înregistrată în studiourile Odeon din Berlin în 1931.

          Textierul lui Constantin Tănase

          În 1939, Ion Pribeagu era deja o legendă vie. Vremurile erau aspre, însă, pentru evreii din România. Influenţa „Gărzii de Fier“ în România aproape îi pereclita cariera. Cu toate acestea, istoricii spun că, pentru Ion Pribeagu, a fost anul în care Constantin Tănase a venit, l-a invitat la o masă într-o cafenea bucureşteană şi i-a cerut cu multe rugăminţi să-i devină textier. „Umorul sănătos degajat de poeziile lui Ion Pribeagu a fost remarcat de celebrul actor de revistă Constantin Tănase, care i-a solicitat colaborarea în 1939. Pentru acesta, între anii 1939-1944,  înzestratul umorist a scris nenumărate scheciuri, care au făcut deliciul publicului prezent la spectacolele Companiei de Revistă «Cărăbuş»“, precizează Median.

    

 Celebrul Constantin Tănase(foto) interpreta scenete scrise de Ion Pribeagu

          Au fost anii cei mai grei, marcaţi de dictatura carlistă, de teroarea şi rebeliunea legionară, şi vremurile crunte ale războiului. Cu toate acestea Ion Pribeagu a continuat să scrie cu umor. Nu i-a iertat pe legionari, nici măcar în anii lor de glorie. Nici pe ei, nici pe comunişti, nici pe Hitler, dar nici pe Carol al II-lea. Fără frică, Constantin Tănase juca pe textele lui Ion Pribeagu. „Probabil au fost şi presiuni, în cazul unor texte. Ion Pribeagu nu făcea rabat. Era un umorist de calitate, care ţinea la libertatea expresiei şi la caracterul tămăduitor al râsului, mai ales în acea perioadă grea“, adaugă Median.

Istoricii precizează că Pribeagu a fost ameninţat în diverse rânduri, dar şi-a asumat toate riscurile şi nu a refuzat să-i ofere scheciurile lui Constantin Tănase conform contractului. De altfel, conflictul dintre legionari şi Carol al II-lea pe de o parte, deranjaţi de glume, şi Tănase, cu Ion Pribeagu, de cealaltă parte, a constituit subiectul filmului „Actorul şi sălbaticii“. A fost ecranizat în 1975, cu Toma Caragiu în rolul lui Costică Caratase (Constantin Tănase) şi cu Mircea Albulescu în cel al textierului evreu Ionel Friedman (Ion Pribeagu). Cu toate ameninţările, Ion Pribeagu a reuşit să supravieţuiască. Chiar şi războiului. „A adus zâmbete pe chipul oamenilor şi în anii crunţi ai războiului. Este un lucru mare ăsta“, spune Median.

          Cum i-a cerut permisiunea lui Dej să emigreze

          Sfârşitul războiului şi noul regim comunist nu au venit ca o izbăvire pentru Ion Pribeagu. Din contră. Gură slobodă, umorist fără „botniţă“, botoşăneanul a fost rapid cenzurat şi declarat persona non grata. După anii de glorie din perioada interbelică, pe Ion Pribeagu îl pândea sărăcia lucie. După câţiva ani de privaţiuni, Pribeagu s-a decis să plece în Israel. Avea rude în Tel Aviv. A cerut de mai multe ori actele de emigrare, dar i-au fost refuzate.

 

Până şi Gheorghe Gheorghiu Dej a fost amuzat de Ion Pribeagu

          În cele din urmă, în 1962, sătul de sărăcie, cenzură şi prigoană, i-a scris personal lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Nu s-a putut abţine şi a trimis un CV, dar şi o rugăminte în rime, în stilul caracteristic.

„Am depus actele toate

Şi bilet de sănătate,

Şi fotografii recente, cazierul cu amprente, 

Plus biletul de vaccin

Că n-am fost supus străin,

Note bune la purtare,

Ordinul de concentrare,

Act de naştere-a lui tata,

De la fisc pe cinci ani plata.

Anexez aici chitanţa

Că-s la zi cu Manutanţa,

Am dovada de la «Sacra»

C-am trăit bine cu soacra,

Că n-am bloc, că n-am moşie,

Că n-am stat la puşcărie,

Că n-am fost nici beat, nici mort.

Am şi act de cununie

Şi-mi mai trebuie-o hârtie,

Doar atâta: Paşaport“,

îi scria Pribeagu lui Dej.

Amuzat, liderul comunist i-a dat actele, iar Ion Pribeagu a plecat pentru totdeauna din România. Din Israel a continuat să scrie pentru presa de limbă română. A scos şi un volum, ultimul, „Puncte de foc“, în 1963. Ion Pribeagu moare la Tel Aviv în anul 1971. ;

          „Mic şi-al dracului“, născut într-un târg la fel de mic

          Isac Lazarovici s-a născut într-un mic târg botoşănean, numit Suliţa, la 27 octombrie 1887. Făcea parte dintr-o familie de negustori evrei săraci, iar copilăria şi adolescenţa i-au fost marcate de lipsuri. La vremea aceea, la sfârşitul secolului al XIX-lea, judeţul Botoşani era înţesat de comunităţi evreieşti. Aproape fiecare târg mai răsărit avea o comunitate de măcar 50 de suflete.

          Când a început să scrie, „era mic de statură, purta ochelari cu ramă groasă de baga şi, în contrast cu opera sa, care emana o debordantă veselie, era un om sobru“, spune istoricul Median. Şi cam atât se cunoaşte din biografia de început a lui Isac Lazarovici.

          Istoricii subliniază că atât copilăria şi adolescenţa lui Isac Lazarovici, cât şi pregătirea sa intelectuală sunt învăluite în mister. Nu se ştie dacă a moştenit de la cineva din familie talentul literar sau spiritul mucalit. Cert este că în 1910, la 23 de ani, evreul botoşănean ajunge la Bucureşti, acolo unde încearcă să-şi câştige pâinea scriind la gazete poezii umoristice, calambururi, anecdote, poante. Absolut totul era versificat. Primul său pseudonim a fost „Sachi Disperatul“. „Pentru un tânăr evreu dintr-o familie săracă, Bucureştiul era o salvare, o oportunitate“, explică Median.

          „Ion Palavră“, „Ion Vraişte“ şi „Vasile Ispravă“

          Istoricii susţin că tânărul Lazarovici a reuşit să se impună încă de la început în tumultuosul Bucureşti antebelic. Nu a trebuit decât să străbată străzile, să studieze caracterele, să simtă personalităţile şi năravurile, iar apoi să le aştearnă pe foaie în versuri trecându-le, bineînţeles, prin filtrul său umoristic. Le dădea gazetelor, în speranţa că vor fi publicate. Deşi se temea că va fi respins, el, un tânăr evreu din provincie, Isac Lazarovici a făcut furori cu talentul său.

          „S-a stabilit de tânăr la Bucureşti, unde s-a afirmat prin talentul şi uşurinţa cu care compunea cronici rimate, gen gustat de publicul cititor al primelor decenii ale secolului al XX-lea. Trecerea de la acestea la poezia umoristică şi transformarea sa într-un poet adevărat i se datoreşte în mare parte lui Cocea (n.r. – Nicolae Cocea), care i-a remarcat talentul şi i-a dat îndrumările necesare valorificării superioare a acestuia“, spune Median. Lazarovici avea un stil aparte. Timidul şi sobrul botoşănean se dezlănţuia în rubricile umoristice ale ziarelor bucureştene. Specialiştii spun că avea un umor sănătos, cu bun-simţ, dar în acelaşi timp „muşcător“.

          „Cronicile rimate, inspirate din viaţa cotidiană sau poeziile cu «poante», cu eroi provenind din toate mediile sociale, români şi evrei, deopotrivă, satirizând avariţia, prostia, naivitatea, infatuarea, infidelitatea conjugală, bigotismul, demagogia, lichelismul, şarlatania etc. s-au bucurat de o enormă popularitate, păstrându-şi, în ciuda trecerii timpului, capacitatea de a stârni râsul şi buna dispoziţie“, spune istoricul botoşănean Gheorghe Median. La început, mai precis din 1910 până în 1912, a semnat poezii umoristice, anecdote şi poante cu diferite pseudonime, cele mai cunoscute fiind „Ion Palavră“, „Ion Vraişte“ şi „Vasile Ispravă“.

          Scria la ziarele vremii, fie la rubrica cu texte umoristice, fie chiar periodice cu profil umoristic precum „Adevărul literar şi artistic“, „Caricatura“, „Curentul izraelit“, „Ordinea“, „Pardon“, „Rampa“.

          Ion cel fără un cămin stabil

          Începând cu anul 1912, după doar doi ani de activitate în presa bucureşteană, Isac Lazarovici şi-a făcut un nume în lumea literară a Bucureştiului antebelic. Era deja un umorist cunoscut, apreciat şi foarte căutat. În această perioadă şi-a luat pseudonimul de Ion Pribeagu.

          Acest pseudonim a fost construit cu autoironie. Ion este echivalentul lui Isac, iar „Pribeagu“ – soarta umoristului de a nu-şi fi găsit niciodată un cămin stabil, deşi, mai ales după Primul Război Mondial şi relansarea economică a „României Mari“, Ion Pribeagu a devenit un brand al umorului de calitate românesc.

          În 1912, scoate şi primul volum de poezii umoristice, stârnind hazul mai multor generaţii. Au urmat aproape imediat volumele „Vârfuri de spadă“, din 1915, şi „Bucureşti noaptea“, în 1922. De altfel, până în 1963, va mai scoate încă patru volume: „Bucureşti-Iaşi“, în 1922, „Strofe ştrengare“, în 1934, „Miere şi venin“, în acelaşi an, şi „Puncte de foc“, în 1963. ;

          „Ora veselă“ cu Ion Pribeagu

          Isac Lazarovici colabora la mai toate revistele de profil, dar şi la ziarele importante ale Bucureştiului, precum „Adevărul“ lui Constantin Graur. „Din 17 ianuarie 1929, când s-a inaugurat la Radiodifuziunea Română emisiunea «Ora veselă», numele lui Ion Pribeagu a devenit cunoscut pe tot cuprinsul românesc, textele sale umoristice, multe în lectură proprie, fiind difuzate în numeroase emisiuni“, precizează Median. Îşi deschidea emisiunile radiofonice, dar şi apariţiile din ziare, cu o formulă devenită consacrată în perioada interbelică:

„Fraţilor din toată ţara

Din Arad şi Hunedoara

Din Constanţa şi Sascut

Vă salut! Şi vă spun la toţi cinstit:

Bine v-am găsit!“.

          Pribeagu la cafea cu Minulescu şi Gârleanu

          Pribeagu frecventa cafenelele boemei bucureştene, unde stătea la masă cu Victor Eftimiu, Ion Minulescu sau Emil Gârleanu.

„Prin anul nouă sute nouă

Nu mai eram un oarecare,

Veneam la clubul «Lumea nouă»

Şi alte cercuri literare,

Îl cunoscusem pe Gârleanu,

Pe Cincinat, pe Eftimiu,

Îmi oferise Minulescu

«Romanţe pentru mai târziu»“,

preciza umoristul în poezia „Verişoara“.

 

 Ion Minulescu(foto) a fost unul dintre apropiaţii lui Ion Pribeagu

       În anii ’30, Ion Pribeagu era curtat de multe teatre din Bucureşti, dar şi de artişti, pentru a le scrie versurile. De notorietatea botoşăneanului îşi aducea aminte şi dramaturgul şi realizatorul TV Octavian Sava.

„Era un om mărunţel, îmbrăcat îngrijit, cu o pălărie «Borsalino», cu gulerul cămăşii apretat şi de o albeaţă imaculată, cu hainele bine croite pentru trupul său de liliputan, cu ochelari rotunzi, imenşi pentru persoana atât de gracilă, dindărătul cărora te ţintuia o privire sclipind de inteligenţă. Umbla totdeauna grav, frământat parcă de mersul inexorabil al omenirii către pieire.

          Copil fiind, m-am încrucişat nu o dată cu el pe stradă şi-i auzeam pe cei din jurul meu şoptind cu respect: «E Ion Pribeagu!»“, scria Sava pe 17 ianuarie 2008 pe site-ul de presă 9 a.m. 

Si originalul Zarazei:

Ignacio Corsini - Zaraza (1929)

				Ignacio Corsini - Zaraza (1929)
				Vizualizare pe www.youtube.com	Examinare după Yahoo

1. Tangoul Zaraza s-a auzit prima oara in 1929 la Marele Concurs al Discului National Uruguai (Cine Teatro Cervantes din Montevideo) unde castiga premiul al doilea. In acelasi an este inregistrat de Jose Razzano (acompaniament de pian si chitara), Ignacio Corsini (acompaniament de chitare) si orchestra Francisco Canaro, avandu-l ca interpret pe Charlo. O alta inregistrare este a Orchestrei lui Rodolfo Biagi (cu Jorge Ortiz interpret) in 1941. Aceasta din urma este disponibila la adresa www.todotango.com impreuna cu versurile aferente.

2. Compozitor si textier al tangoului „Zaraza" este Benjamín Tagle Lara. Pentru conformitate la adresa mai sus amintita (www.todotango.com) se pot gasi, in original, partitura si versurile in limba spaniola. Lucru important, deoarece orice analiza a cuvantului „zaraza" trebuie pornita din spaniola si nu din alta parte, chiar daca acest cuvant se gaseste si in alte limbi (de exemplu in sarbo-croata inseamna „contaminare" „infectie"). Daca aruncam o privire sumara asupra textului original din limba spaniola putem observa ca „zaraza" apare in refren caligrafiat cu litera mica si nu cu majuscula, asa cum ar fi fost normal in cazul unui nume propriu. Daca incercam sa si intelegem textul, lucrurile se lamuresc, cuvantul „zaraza" este un apelativ pe care carutasul il da boului care-i imbatraneste, care i-a fost tovaras de nadejde si ale caror destine s-au impletit de-a lungul anilor:

"A la huella, huella, zaraza/ huella, huella guay!"... adica "Hai pe poteca, pe poteca boule / Pe poteca, hais!"

3. Socant? Nu, deloc. Mai socant e faptul ca cineva a putut atribui acest nume unei suave domnite. In fapt apelativul de "zaraza" este folosit in Argentina pentru animale si are o conotatie afectiva. Zaraza este un tip de material textil confectionat din bumbac, in sau canepa (cunoscut si sub numele de "creton"), la moda in ani '20 ai secolului trecut, avand un imprimeu caracteristic. Carutasul din tangoul lui Tagle Lara isi cheama boul „zaraza" datorita unui desen similar materialului mai sus amintit de pe pielea animalului. De aici si caligrafierea cu litera mica. In general porecla face referinta la o anumita caracteristica fizica dar fara o conotatie peiorativa. E ca si cum ti-ai striga animalul de companie cu apelative de genul: "pielosule" sau "grasule" ori "surule".

4. Tangoul "Zaraza" ajunge in Europa foarte repede, in 1930, prin intermediul actritei si cantaretei Sofia Bozan care il canta la Paris. Regizorul britanic de origine maghiara Alexander Korda il foloseste intr-un film de-al sau (acesta informatie este incompleta deoarece nu am reusit sa aflu, inca, titlul filmului). Probabil pe filiera aceasta ajunge si in Bucuresti unde este preluat de Cristian Vasile. Versurile, foarte frumoase de altfel, sunt creatia lui Nicolae Kiritescu caruia cuvantul "zaraza" ii sugereaza prin sonoritatea usor exotica o prezenta feminina. Astfel se ajunge ca in limba romana un cuvant plecat din lumea textilelor, apelativ pentru animale in spaniola argentinana, sa ilustreze o ciudata poveste de dragoste.

 

D.C. și E.I. vă invită să comentați și să vă alăturați astfel celor care cuvântă nu fără folos!
2015!!!
Cum ar fi daca nu am avea lumina, ce ar putea sa inlocuiasca lumina?
Si ma refer la toate tipurile de notiuni referitoare la lumina, cunoscute sau mai putin cunoscute!
Va rog mult am nevoie de putin ajutor:
Se poate porni de la definitia luminii si apoi modul in care poate fi inlocuita notiunea de lumina si in functie de situatia data cu o alta notiune!
Sau un material deosebit despre lumina- sursa de cunoastere, destindere, principii, reguli, forme.

Multumesc.
Cu drag,
D.C.

D.C. și E.I. vă invită să comentați și să vă alăturați astfel celor care cuvântă nu fără folos!

Mi-am propus sa va prezint materiale interesante despre si cu oameni de langa noi si totusi atat de departe, care au schimbat lumea asa cum o vedem noi astazi ... istoria lor devine istorie asa cum citim in manuale si cum deseori ne place sa ne-o inchipuim si/sau amintim. (D.C.)

Sursa material:
Autor necunoscut
webbibliografie.

Sa trecem in revista mai jos zece lucruri interesante  despre Tara Soarelui Rasare, care ne ajuta sa intelegem mai bine o civilizatie impresionanta: 1. La intrarea in fiecare casa japoneza, podeaua este ridicata cu  aproximativ 15 centimetri, ceea ce indica faptul ca cei care intra trebuie  sa se descalte si  sa-si puna papuci. La intrarea in camerele cu podea din „tatami”  (o podea traditionala facuta din paie de orez, cu margini din brocart),  pragul este inaltat cu 2-5 centimetri, ceea ce inseamna ca si papucii  trebuie lasati la usa. 2. Filmele de animatie japoneze reprezinta 60% din productia mondiala  in domeniu. Si pentru ca Japonia are atata succes cu desenele  animate, in tara exista aproape 130 de scoli pentru actorii care  isi pun vocea pe aceste filme. 3. Japonia are procentul cel mai mare de locuitori in  varsta din lume, respectiv 21%. 4. Arhipelagul japonez are in componenta 6.800 de insule.  Peste 70% din populatia Japoniei locuieste la munte. Tara are, totodata, si 200 de vulcani. 5. Primii locuitori ai Japoniei au trait in Paleolitic, in urma  cu 30.000 de ani I.H. 6. Speranta de viata a japonezilor este cu  4 ani mai mare decat a americanilor, respectiv peste 82 de ani. 7. Japonia este a doua tara din lume cu cea mai mica  rata a omuciderilor. Cu toate acestea, tot  in Japonia exista o padure recunoscuta in toata lumea  pentru faptul ca este preferata de sinucigasi, perimetrul  fiind impanzit de schelete umane.  8. Japonia a dat 18 laureati ai Premiului Nobel, in chimie,  medicina literatura si fizica. 9. Carnea de cal cruda, denumita “basashi”, este o delicatesa in Japonia. 10. Rata de scolarizare in Japonia este de 100%, in  consecinta rata somajului este mai mica de 4%. 10 lucruri pe care poate nu le stiai despre GHEISE 1. Un lucru care ar trebui sa fie stiut despre gheise este acela  ca primele gheise au fost barbati. Nu este deloc o gluma!  Barbatii “gheisa” erau cunoscuti sub numele de Honko  si dansau pentru clientii lor in baruri si restaurante sau in  camerele unde se servea ceaiul. 2. Termenul “gheisa” se traduce prin “persoana care iubeste arta“. .... ... 6. Ceea ce le face pe gheise speciale este faptul ca ele te determina  sa-ti lasi imaginatia sa zboare, fapt esential al acestei culturi.  Din pacate, acest lucru este tot mai rar intalnit la femeile din  ziua de azi care nu inteleg acest concept si unele continua  sa-si arate in mod excesiv pielea. 7. Kimono-urile sunt realizate manual pentru gheise,  acesta fiind creat sub propriile lor indrumari. Aspectul kimonourilor  este diferit in functie de anotimp dar sunt absolut toate kimonourile  sunt realizate din matase. Gheisele petrec aprozimativ 2 ore  pentru a se machia, a-si aranja parul si a se imbraca in kimono. .... Tot din Japonia, 10 lucruri care au reţinut atenţia lumii după  marele tsunami din 11 martie 2011  1. CALMUL Nici o imagine cu lovituri in piept sau durere sălbatica.  Durerea în sine a fost elevata. 2. DEMNITATEA Cozi disciplinate la apă şi alimente. Nici un cuvânt sau gest dur. 3. CAPACITATEA Arhitecţi incredibili ! Exemplu : clădirile s-au legănat,  dar nu au căzut. 4. GRATIA Oamenii au cumparat doar ceea ce aveau nevoie zilnic,  încât toată lumea sa obţina ceva. 5. ORDINEA Fara jafuri în magazine. Fara claxoane şi depăşiri in trafic.  Doar înţelegere. 6. SACRIFICIU Cincizeci de muncitori au rămas sa pompeze apa de mare  în reactoarele N. Cum vor fi recompensati vreodată? 7. TANDRETE Restaurantele au redus preţurile. Un ATM nepăzit era nefolosit.  Cei puternici aveau grija de cei slabi. 8. FORMARE Toată lumea ştia exact ce să facă ; batrani, copii ...  Şi au facut exact doar ce trebuia. 9. MEDIA A manifestat o magnifica reţinere în buletinele de stiri.  Nimic senzational. Doar reportaje calme. 10. CONSTIINTA În cazul în care se intrerupe curentul într-un magazin,  oamenii pun lucrurile înapoi pe rafturi şi pleaca în linişte.   ​

In sfarsit, parca sunt temperaturi de primavara!
Avand in vedere ca toata luna Martie avem timp sa ne uram si nu uram, va transmit, in numele intregii scolii, O PRIMAVARA FRUMOASA!

D.C. și E.I. vă invită să comentați și să vă alăturați astfel celor care cuvântă nu fără folos!

D.C. și E.I. vă invită să comentați și să vă alăturați astfel celor care cuvântă nu fără folos!
La multi ani, Valentin, Valentina!
Si... ca sa indulcim putin atmosfera...

D.C. și E.I. vă invită să comentați și să vă alăturați astfel celor care cuvântă nu fără folos!
Pentru cine nu a inteles in principiu nu trebuie sa reinventeze caci povestea nu este adevarata1 Este o posibila interpretare a unui fapt de catre o persoana neavizata si care chiar mananca uneori si ficat de pasare, si ficat de porc sau a altor astfel de vietati.
Concluziile unei astfel de povesti ar fi:
1. Nu striga niciodata ceva langa un om strain ale carei intentii nu le stii;
2. Foloseste cuvinte in aceeasi limba, folosind consemnul folosit in general la scoala;
3. Nu da oricui idei ca nu se stie niciodata ce va iesi!
D.C. isi asuma responsabilitatea pentru ce spune, dar recitind aceasta poveste parca parca ar renunta ea insasi la acel reinventeaza!
Voi ce spuneti?

D.C. și E.I. vă invită să comentați și să vă alăturați astfel celor care cuvântă nu fără folos!
Ficat, ficat, ficat!
Si..uite asa porcusorul nostru prinse curaj sa strige ... fii cat!, fii cat! simtindu-se in pericol sa fie ...
Dar fiindca nu se stie limba straina din care provine si cum nu avem niciodata de-a face cu porci si poligloti iata ca a fost inventat ficatul de porc.
Pentru cine vrea sa reinventeze povestea fiCATului de porc iata o buna ocazie sa se exprime!
D.C.

D.C. și E.I. vă invită să comentați și să vă alăturați astfel celor care cuvântă nu fără folos!
O poveste fara folos pentru unii.. sau poate ... buna, foarte buna pentru altii...
Era odata un parinte al carui copil, ei bine, copilul nu il asculta, nu il intelegea pe el si sfaturile lui bune, si, in plus, de fiecare data se comporta ca si cum pe el nu il putea atinge niciun rau, niciun bine, s.a.m.d.
Pana intr-o zi, cand venind acasa,copilul caci despre el vorbim, descoperi in garaj o usa... plina de gauri. Fiecare gaura era ... nu cred ca o sa ghiciti vreodata ce era.. ei, bine, povestea va apartine. Eu stiu finalul pentru ca l-am citit intr-o carte veche...si... am fost uimita.
Voi cum interpretati povestea, cine a scris-o si de ce? Lucruri clare, dar mai clare sunt obiectivele pe care vi le propuneti prin terminarea povestii.
E universala si adevarata pilda ei, sau este doar o poveste ?
Posibil, si una si celalata a doua si a treia, a patra... alternativa, este o forma de cultivare a bunului simt in vorbire, gandire si, de ce nu, in alegerea unei posibile profesii.

Cu drag si respect pentru cine imi va da un raspuns,
Diana Chelmus

D.C. și E.I. vă invită să comentați și să vă alăturați astfel celor care cuvântă nu fără folos!
Fac un anunt umanitar cine a gasit intr-un birou... o carte "Fram ursul polar" sau poate in alta parte sa aiba bunavointa s-o restituie prorpietarului de drept... sau poate are informatii (Diana C.)  ...

Multumesc!

D.C. și E.I. vă invită să comentați și să vă alăturați astfel celor care cuvântă nu fără folos!
Pentru cei ce iau pe merit lucrurile.... stim noi cine!, nu cei ce sunt evaluati oricum deseori...
Pentru cei ce cred in art. 4 dintr-o lege...
http://www.romanianvoice.com/culture/povesti/ga-cainele_si_catelul.php
ups... nu exista asa ceva...
exista...dreptate si dreptate...depinde de rudenia inteleapta ce ti-a dat-o Dumnezeu...
Diana C.
(Doar pentru cei ce sunt inca evaluati "la minut")!

D.C. și E.I. vă invită să comentați și să vă alăturați astfel celor care cuvântă nu fără folos!

Nu fac reclama dar mi s-a parut de bun simt, simpatic si de ce nu ... un altfel de blog! (D.C.)
Articolul mi s-a parut scris cu mult suflet, bun-simt si practic... un mesaj adecvat sfarsitului de an scolar!

http://www.irinab.com/2011/04/oamenii-nu-se-intalnesc-intamplator.html

Echipa E.I. si D.C. va doreste o vacanta implinita, plina de satisfactii personale si profesionale (mai ales celor din clasa a VIII a).

Daca vedeti un blog mai special decat al nostru, un site mai interesant decat al nostru, sunteti invitati sa ne comunicati la una dintre adresele cunoscute sau (personal (D.C.))!

D.C. și E.I. vă invită să comentați și să vă alăturați astfel celor care cuvântă nu fără folos!
Cine stie ce sarbatorim astazi?
Depinde de dumneavoastra daca facem publica informatia sau o pastram doar pentru noi.

Oricum, ma alatur celor care, cu suflet, daruire, pasiune si simpatie ne informeaza corect si la timp!!!
.DC. si E.I.

D.C. și E.I. vă invită să comentați și să vă alăturați astfel celor care cuvântă nu fără folos!
Tot ceea ce scrie in acest spatiu apartine deocamdata doar unei singure persoane, nu are nimic de-a face cu politica, si nu reprezinta pozitia clara a scolii, a gradinitei, vis-a-vis de faptele prezentate in acest spatiu, decat cele ce tin de partea administrativa (la inceputul crearii blogului).
Tot ceea ce incearca acest blog este sa stabileasca o forma de comunicare, si, poate, reflectand la ceva cu substanta (orice ar fi cu substanta pe acest blog) sa ii ajute la timp si in timp acelei persoane.
Va multumesc pentru incredere si sprijin, anticipat sau nu!
D.C.

D.C. și E.I. vă invită să comentați și să vă alăturați astfel celor care cuvântă nu fără folos!
"Exceptional
> exemplu!
> S-a întâmplat In Suedia ................... O posibila
> tema de gandire pentru romani, pentru tot ce am trait si
> inca se mai traieste aici: Cum se distruge o
> natiune!Un profesor de
> economie de la un colegiu a declarat ca nu a picat vreodata
> pe cineva la examen, dar a picat odata o grupa intreaga.
> Acea clasa a insistat casocialismul este
> functional si ca nimeni nu ar trebui sa fie sarac
> si nimeni bogat, toata lumea EGALA!
> Profesorul le-a spus, "OK, vom face in
> grupa aceasta un experiment asupra socialismului.
> Se va face media tuturor notelor si fiecare
> va primi aceeasi nota, astfel incat niciunul nu va pica si
> niciunul nu va primi nota 10."
> Dupa primul test, notele au fost adunate si
> impartite la numarul de studenti, si toti au primit un 8.
> Studentii care au studiat intens au fost
> suparati, dar cei care au invatat mai putin au fost bucurosi
> peste masura.
> Cum cel de-al
> doilea test se apropia, studentii care studiasera putin
> au invatat si mai putin, iar cei care
> studiasera mai intens si-au spus
> ca si ei vor o "pomana", asa incat si ei au
> studiat mai putin.
> Media
> celui de-al doilea test a fost 6! Nimeni nu mai era
> fericit.
> Cand a fost dat al treilea test, media notelor
> a fost 4 .
> Notele nu au fost crescatoare deoarece au aparut
> certurile,
> acuzatiile, ura si nimeni nu a
> vrut sa invete pentru beneficiul
> altuia.
> Spre marea surpriza a tuturor studentilor, toti au picat.
> Profesorul le-a spus ca
> socialismul va pica in final deoarece, atunci
> cand recompensa este mare, efortul pentru a avea succes
> este, de
> asemenea, mare. Dar cand statul nu
> mai acorda acea recompensa, nimeni
> nu va
> incerca sau va vrea sa aiba succes.
> Nu putea fi o explicatie mai simpla.
> Iata un scurt paragraf care sintetizeaza
> totul:
> "Nu se poate
> legifera ca saracul sa fie liber, iar bogatul in afara
> libertatii. Ceea ce primeste o persoana, fara a
> fi muncit pentru
> aceasta, trebuie produs de
> cineva, care, la randul ei, nu primeste
> pentru ceea ce a muncit."
> Statul nu poate da cuiva ceva, fara sa fi luat
> mai inainte de la altcineva.
> Cand jumatate din populatie vede ca poate sa nu
> munceasca, pentru ca
> cealalta jumatate va
> avea grija de ea si cand jumatatea care a muncit
> realizeaza ca nu are sens sa mai munceasca, pentru ca altii
> sunt
> beneficiarii muncii lor, atunci,
> prietene, acesta este sfarsitul
> oricarei
> natiuni.
> Nu poti multiplica
> bogatia divizand-o.
> Reflectati !"

Multumesc celor care se mai gandesc la noi. Mi s-a parut ca este un exemplu bun pentru noi toti povestea de mai sus!

D.C.